Picioare de adult

Picioare de adult


Serile trecute m-am uitat la picioarele mele și fără să mă leg în prezent le-am văzut ca picioare de copil. Zgârieturi, ciupituri de țânțari și o vânătaie mică.
Dacă nu aș fi plătit curentul azi, mi-aș fi putut imagina cu ușurință că zgârieturile sunt de la cățărat în copaci, ciupiturile sunt din vara petrecută în Fetești, iar vânătaia e de la scara de tobogan.
Adevărul e mult mai prozaic și adult. Am un țânțar nemuritor de asta-vară, două pisici neascultătoare, vânătaia nici nu-mi amintesc de unde o am, iar picioarele nu au mai alergat de mult pe câmpii.
Ca să fiu foarte sinceră, în ultimele săptămâni am fost atât de adultă și preocupată de viață încât nu am mai schimbat cu mine însămi nici două vorbe. Mă simt goală pe dinăuntru, dar fără ecou.
Și totuși, mă uit din nou la picioare, la degetele mele caraghioase și grăsuțe, la unghiile neuniforme. Să fim serioși, astea nu sunt picioare de adult. Chemarea mea nu este să fiu om mare. Nu încă, poate niciodată.
Mă duc să zbor cu gândurile.

+ There are no comments

Add yours