Frustrările de zi cu zi și dizertația (Update)

Frustrările de zi cu zi și dizertația (Update)


UPDATE: Mi-au scris cei de la Dell. Se pare că nu am fost selectat (!) ne-am potrivit din punct de vedere al stilului de comunicare și nu m-am integrat în cultura organizațională a companiei. Vă reamintesc, era vorba de un post de Technical Support pe germană. I-am scris un mail să-mi explice ce înseamnă, să am mai multe șanse pe viitor. Nu cred că îmi va răspunde, nici nu cred că știe ce înseamnă exact.

Unii dintre voi știu despre proiectul meu de dizertație, iar de la unii dintre voi încă mai aștept materiale. Pentru cei care nu știu este vorba despre un site cu materiale video înregistrate de diferiți angajați, din diferite domenii. În aceste clipuri oameni de tot felul încearcă să răspundă la întrebările ce răsar în mintea oricărui tânăr în căutarea unei cariere potrivite pentru el. Dacă vreți să aruncați un ochi, iată link-ul http://jobinfo.lauragavrila.ro/ Iar dacă vreți să participați în proiect lăsați un comentariu sau scrieți-mi un mail la gavrila.laura@gmail.com.

Vă ziceam de proiectul ăsta pentru că în ultimele săptămâni am aplicat la nu mai puțin de 30 de joburi, am vorbit cu cel puțin 15 persoane la telefon și am mers la 7 interviuri. Încerc să vă scriu pe scurt stagiile prin care am trecut și câteva lucruri pe care eu le-am găsit utile.

 

1. Negare și izolare

În primă fază trebuie să recunosc că nu mi-am făcut nici o grijă, eram sigură că o să-mi găsesc un job în maxim 5 zile. M-am înșelat amarnic. Îmi bazam convingerea asta pe experiența pe care am avut-o în 2010. Între timp lumea s-a tâmpit la cap și chiar pentru posturi cu responsabilitate și pregătire minimă trebuie să treci prin cel puțin 3 etape. Mai multe despre asta la pasul 2.
Mno, cum spuneam, eram liniștită ca un pui de câine proaspăt fătat și la fel ca dânsul eram cam oarbă. Tocmai din liniștea asta nici nu am vorbit cu cei din jurul meu. Nu m-am plâns, nu aveam ce îngrijorare să exprim. Dar în momentul când am început să mă îngrijorez, am realizat că m-am izolat de oamenii ăștia și că îmi e greu să mă deschid față de ei și să le cer/accept ajutorul.
Am început să merg la interviuri și mi-am mai păstrat pentru o vreme starea de pace, dar nu pentru mult timp. Pasul 2, deci.

 

2. Mânie, nervi, pe cine bat?

Vă spuneam mai sus despre vorbit la telefon și teste peste teste. Având în vedere că paragraful ăsta e despre mânie, o să fie un pic mai haotică informația. În primul rând, Flanco. Am mers pe 28 oct la sediul lor, la capătul lumii (Swan Park) unde era să dea o mașină, la volanul căreia era o vită încălțată, peste mine pe trecerea de pieton. Și în timp ce eram șocată pe trecere, un bou (frate cu ea) s-a gândit că mă ajută dacă claxonează prelung și deschide geamul să țipe la mine să mă mișc mai repede. Ok, am ajuns în viață la ei la recepție unde am așteptat în jur de 25 de minute să înceapă interviul. Timp în care m-am uitat la reclame tembele pentru Flanco. Asta ca să înțelegeți de ce o să am în viitorul apropiat trei televizoare în casă, pe același perete. Am vorbit cu o tipă, am completat 4 sau 5 teste de logică și inteligență, am plecat de acolo 2 ore mai târziu. Postul era de web content specialist. Vă zic cât le-a luat să evalueze și să-mi dea un răspuns? AZI. Azi mi-au răspuns că au apreciat punctele mele forte (adică am știut să deduc logic la cât pleacă avionul 5, dacă nu are voie să plece înainte de avionul 6, dar nici după avionul 3), dar că au descoperit candidați care se apropie mai mult de profilul căutat de ei. Care profil, nenică? Că am făcut teste de logică și inteligență, nu am dat nici un test care să aibă legătură cu descrierea postului. Vă traduc eu ce înseamnă „se apropie de profilul căutat de noi” – Au vrut mai puțini bani. Dap, cam asta am văzut peste tot, selecția inițială se face în funcție de cât ceri, nu de cât de capabil  ești.

Faptul că mi-au răspuns este totuși o bilă albă pentru că încă mai aștept răspuns de la PITT la care am fost pe 3 noiembrie, de la Dell cu care am vorbit pe 9 noiembrie, de la Vodafone care încă îmi analizează CV-ul și de la doamnă manageră de la Livada cu Ceai, care merită un paragraf separat.
Cu cei de la Dell am avut 2 interviuri telefonice, am mers și la sediu unde am mai dat 3 teste scrise (limba engleză, limba germană și tehnic) și urma să mai am un interviu cu teamlead-ul sau ceva asemănător. Toate astea pentru un post de răspuns la telefon și la mail pentru probleme tehnice de nivel 1 (gen, nu-mi merge internetul).

O altă sursă de enervare a fost o doamnă bine-intenționată, care mi-a zis să fiu mai degajată și mai expansivă pentru că lumea caută oameni bine-dispuși să se integreze bine în echipă. Nu aveam ce să-i răspund, aveam niște dureri menstruale infernale și toată energia era dedicată statului în picioare. Plus că, wtf, de când e mai important să fi un fluture sociabil decât talentat și capabil?

Livada cu ceai, deci. Pe 9 noiembrie mă sună cineva, nu s-a prezentat din câte îmi amintesc. Încerc să-mi amintesc cât mai fidel dialogul:

– Bună ziua, d-na Laura Gavrilă

– Da

– Voiam să vă întreb dacă ați dori să veniți la un interviu și dacă știți chestii de web?

– Mă gândesc că din moment ce m-ați sunat mi-ați citit cv-ul și cred că reiese destul de clar că știu „chestii de web”

– Da, voiam să fiu sigură că e așa

– (Ce era să-i mai zic) Da, știu

– Bine, vreți să veniți mâine după ora 18 la un interviu? Suntem la Livada cu Ceai în Mall Băneasa, lângă Zara

– Puteți să-mi trimiteți, vă rog, un mail, să nu uit vreun detaliu

– Nu pot să trimit mail, nu ne merge sistemul

-… Bine, rămâne pe mâine. La revedere.

– La revedere

Până la urmă eu nu am putut a doua zi, ei nu au putut a treia zi și ne-am văzut în a patra zi. Pe la 15 am trimis mesaj să întreb dacă rămâne pentru ora 18:30. Mi-au confirmat că, da.
Am ajuns în Mall Băneasa cam la limită ca a fost super aglomerat drumul și din cauză că nu am mai fost niciodată acolo, în clipa când am pășit în minunata livadă eram în întârziere cu 11 minute. Salut, spun de ce am venit. După tejghea o duamnă aranjată s-a răstit la mine că la ora aia se vine? Că interviul era la 18! Îi zic că era la 18:30, îi arăt mesajul de confirmare. Nu se liniștește. Da, ok, dar acum e 7 fără un sfert. Era și 42. Mă rog. Continuă pe același ton, că unde e cv-ul meu, unde e copia de buletin, unde e portofoliu. De-acum începusem să mă crucesc în sinea mea și cu greu m-am convins să nu o tai de acolo repejor. Se duce în spate, aduce o foaie și un pix și ieșim pe terasa din fața magazinului pentru „interviu”.
Continuă să mă certe, că alții au venit cu 20 de minute înainte și că de ce nu am cv la mine. Mă enervasem de-a binelea. Mă așez și-i explic că în viața mea nu am fost la un interviu la care angajatorul să nu aibe deja CV-ul, mai ales că eu nici nu aplicasem pentru postul oferit de ei, mă găsiseră ei în vreo bază de date. În momentul ăsta, dânsa a crezut că e ok să mă întrebe câți ani am și cum nu știu până la vârsta asta cum trebuie să mă prezint la un interviu. Voiam să plec, jur că voiam să plec, dar nu am avut destul tupeu. În fine, îi trec pe o foaie numele, nr de telefon, portofoliu. Îmi zice să trec pe spate și suma pe care o vreau, dar să nu scriu când se uită ea. O rog să-mi descrie postul ca să știu pentru ce cer. Îmi zice că trebuie urcate produse pe site și comunicat cu firma care dezvoltă site-ul. Zic, bine, deci administrare site. Îi sare țandăra și-mi zice să nu-mi imaginez că voi fi eu administratorul site-ului, că suntem o echipă, să nu-mi fac idei. Zic, bine. Îmi dă ca temă să fac un banner până a doua zi. O întreb dacă are specificații. N-avea. M-am dus acasă, am făcut 3 bannere, i le-am trimis.
A doua zi mail de la duamnă că „sunt superbe bannerele” și că „ne auzim în cursul zilei de azi”. Nu m-a mai căutat de atunci.

 

3. Negocierea, hai, că mă descurc

Mi-au trecut nervii și m-am mai liniștit. M-a ajutat neașteptatul sprijin din partea mamei, care a avut foarte mare interes față de această etapă din viața mea. Am mai renunțat și eu la așteptările mele de tot felul, mi-am refăcut planurile, am văzut și alte părți bune și am ajuns într-un loc cât de cât ok emoțional, chiar dacă încă nu aveam nimic concret. Și datorită izolării mele inițiale am ajuns la pasul 4.

 

4. Depresia

Eram supărată că oamenii mei nu știu prin ce trec, dar eu nu le ziceam nimic. Mă simțeam literalmente din ce în ce mai proastă și mai lipsită de experiență, rejection does that to you. Am început să dorm în prostie și să nu mai fac curat. Cred că vreo săptămână am stat cu același hanorac zi și noapte, cu gluga în cap. Am ieșit cumva la lumină cu mult ajutor din partea lui Andrei, a mamei și a prietenilor apropiați. A fost bine, am renegociat cu alții și mine însămi și am ajuns la pasul 5.

 

5. Iuhuuu

M-am angajat într-un loc aproape de casă (biciclabil), cu oameni puțini și foarte ok, într-o casă cu parchet pe jos și ferestre mari. Continui să lucrez și la celelalte planuri și proiecte, sunt într-un loc bun. Iuhuuu, deci.

Chestii utile

Tot ce o să scriu aici nu are valoare absolută.
Așadar, dacă cauți să te angajezi/jobul:
– Aplică cât de mult și cât de din timp posibil. Angajatorilor le ia o mie de ani să treacă prin toate cv-urile. Unde mai pui că în unele cazuri cv-ul trece întâi printr-o firmă de recrutare.

– Vorbește cu cei apropiați despre procesul întreg, despre cum a mers la interviuri, despre cât de descurajat ești. Caută să te descarci și să te eliberezi de tot ce aduni negativ.

– Nu te speria de respingere. Nu înseamnă neapărat că ești prost sau nepregătit. Oamenii sunt subiectivi și poate să vină cineva la fel de pregătit ca tine, dar mai vesel sau știu eu ce, cu ochii mai frumoși și aia e.

– E ok să te enervezi și să disperi și să nu mai faci baie de deprimat ce ești, dar nu pierde legătură cu cei din jur, te va ține la suprafață.

– Fă-ți un dosar cu cv și copie de buletin și portofoliu (dacă e cazul) pentru că nu se știe niciodată ce așteptări au angajatorii

– Fă-ți un discurs convingător despre experiența și pregătirea ta. Dacă tu crezi în tine și alții cred. Clișeu, știu, dar mega-adevărat.

– Pregătește-ți răspunsuri pentru întrebările tipice (ex. unde vei fi peste 5 ani?)

– Află tot ce poți despre firma la care mergi la interviu și pregătește-ți câteva întrebări relevante și pertinente pentru cel/cea care te intervievează.

– Dacă trece timpul și nu ai găsit nimic, nu te panica. Sunt destule lucruri la care poți face economie, astfel încât să supraviețuiști o vreme mai lungă. Hârtie igenică cât mai ieftină, rețete cu cartofi/paste/orez, încărcare cartelă de mai puțini bani, mâncat doar acasă, neieșit în oraș etc.

– Încearcă să te odihnești cât mai bine, nu rămâne nemâncat, mănâncă chestii cu vitamine. Este foarte important pentru starea ta de spirit.

O să fie bine.

+ There are no comments

Add yours